Din nou e toamnă, din nou e sărbătoare. Şi atunci când plugarul îşi adună roada, profesorul-semănătorul de lumină, îşi sărbătoreşte ziua sa – Ziua pedagogului, cea mai nobilă dintre profesii dată de Dumnezeu.
  Curtea compexului instructiv-educativ din Marşinţi era împodobită de sărbătoare. Profesorii şi elevii erau în aşteptarea oaspeţilor – veteranilor muncii pedagogice, care s-au adunat în încăperea şcolii la o „Întâlnire peste ani...”
  Oaspeţii multaşteptaţi au fost întâmpinaţi cu alese cuvinte şi urări de bine de stăpâna acestui lăcaş – directoarea CIE din Marşinţi, Rodica Galac, care le-a dorit sănătate trainică, mulţi ani liniştiţi şi forţe ca să se mai reîntâlnească.
  Zâmbete, emoţii, amntiri şi pe obrazul fiecăruia dintre noi lacrimi... Lacrimi de bucurie, de nostalgie după acele timpuri, când se trăia nu chiar uşor, dar vesel şi interesant.  

  Tatiana Pascar, pedagogul-organizator de la CIE din Marşinţi, a pregătit un film despre acei ani deosebiţi petrecuţi în şcoală, despre generaţiile călăuzite de ei şi despre momentele de neuitat din viaţa de profesor. Copilaşii, ai căror părinţi sunt profesori, le-au oferit un buchet de poezii despre viaţa de elev şi acasă, şi la şcoală. Au răsunat cântece, poezii, dansuri pentru acei, care şi-au dedicat tinereţea şi viaţa educaţiei şi instruirii generaţiei tinere.
  Crainicii sărbătorii – învăţătoarea de clase primare Angela Cherţoia a recitat neuitata şi veşnic actuala poezie „Не смейте забывать учителей...”, iar matematicianul Valeriu Barancean a îngenuncheat în faţa oaspeţilor, interpretând propria sa capodoperă „Imnul profesorului”, glorificând munca pedagogilor şi ridicându-i în slăvi.
  S-a încheiat sărbătoarea cu frumoase amintiri, cu cuvinte de mulţumire, rostite din partea fostului director al şcolii Nicolae Calistruc, foştilor profesori Elena Toaca, Ivan Bacicovschi, Silvia Petrovici şi fosta adjunctă pentru munca educativă Maria Ştefanesa. Doamna Maria a prezentat la sărbătoare propria creaţie – o poezie închinată primului său învăţător Dimitrie Guşila, care, cu părere de rău nu mai este printre noi, dar de acolo, de Sus, ne călăuzeşte steaua dumnealui.
  Apropo, anul acesta doamna Ştefanesa a marcat un jubileu deosebit – 60 de ani de când pentru prima dată a păşit pragul şcolii natale în clasa întâia.
  La încheiere crainicii au încredinţat oaspeţii că şcoala este insula cunoştinţelor, unde foştii profesori au permanent viza deschisă. Aşadar, vă aşteptăm în ospeţie în orice clipă şi suntem bucuroşi de noi întâlniri.
    P.S. Cu o zi înainte, cu prilejul Zilei panucrainene a învăţământului preşcolar, o asemenea întâlnire de suflet cu veteranii muncii a avut loc la grădiniţa din satul Marşinţi, unde şefa instituţiei preşcolare Larisa Vatamaniuc s-a străduit să nu fie lipsit de atenţie nici un lucrător din sfera învăţământului preşcolar, care se află la odihna binemeritată.

Zinaida BARANCEAN,
şefa comitetului sindical
la CIE din Marşinţi

PRIMULUI ÎNVĂŢĂTOR


Zburat-au iute 60 de toamne în rând,
Iar eu şi azi păstrez în inimă şi-n gând
Ziua, când am venit la şcoală,
iar primul clopoţel
În viaţă calea mi-a deschis,
păşind alăturea de el.

Păşind alăturea de el, al meu învăţător,
Luând mânuţa mea din mâna mamei,
cred nu i-a fost uşor
Să crească din vlăstarul unui firav copilaş
Un propriu pom cu roadă, adevărat urmaş.

Da eu calea i-am urmat, deloc nu-mi pare rău,
Doar am lăsat urmaşi ca el,
şi am speranţa eu,
Ce-am semănat cândva, rodi-va-n viitor
La foştii mei elevi, care astăzi sunt profesori.

Răsplată pentru mine-s scurtele-ntâlniri,
Cu foştii mei elevi şi dulce amintiri
De viaţa-n şcoală, chiar de perepeţii,
Noi toţi odată-n viaţă am fost cândva copii.

Iar când al meu elev s-abate
brusc din buna cale,
De zece ori mai mult pe mine
sufletul mă doare
Ceva, cândva, în lucru cu el eu am greşit,
Ceva, cândva, la timp cu el n-am reuşit.

Ş-atunci din nou îmi amintesc
de primul meu învăţător,
Azi înţeleg, îmi dau eu seama,
cum nu i-a fost uşor,
Dar eu nu regret de calea aleasă, fericită de atunci, de când mânuţa mi-a luat,
Iar eu de-atunci, din prima zi de şcoală,
pe veci lui inima i-am dat.
                                                                                                                                                                                                 Maria ŞTEFANESA

50

51

52

53

54

55

56

57

58